Povestea Lolliboni

Lolliboni este un Candy Shop ce are ca specific vanzarea de dulciuri , jucarii cu licente si produse tip party . Avem o larga varietate de astfel de produse, care se adreseaza atat copiilor cat si adultilor.



01
Strada Prelungirea Traian, nr.6
Galati, jud. Galati 

02
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
0747011191

 

Povestea unui Candy Shop

Un vis frumos, impletit cu dragoste, ambitie, optimism si realism, are capacitatea de a se transforma in realitate si de a scrie o poveste.

Intr-o dimineata, cand soarele facea galagie in fereastra dorintelor, pentru a le incuraja sa-i zambeasca, un ghemotoc mic de SPERANTA, dar curajos, ii simte mangaierea calda si se trezeste. Se indreapta catre fereastra (deranjat din cauza „galagiei” facute), se lupta sa ajunga sa o deschida, apoi, cu toata revolta, ridica privirea catre Soare sa-l certe. Dar, in clipa in care ii vede stralucirea si bratele sale, care aveau puterea sa imbratiseze intreaga natura , i se insenineaza chipul, ii intelege farmecul si unicitatea si-i zambeste. Soarele ii zambeste inapoi, incantat ca si-a indeplinit misiunea.

In acea clipa, drept multumire, Soarele face o magie si-i ofera Sperantei un suflet. Sufletul nou, care intotdeauna este si curat, imediat deseneaza o prima dorinta, accea de a oferi multa fericire celor din jur. Si, odata trezita acum si DORINTA, Speranta paseste cu incredere pe drumul cunoasterii modului in care sa ofere fericire. Trebuie doar sa-si dea seama cum ar putea sa ofere aceast cadou celor din jur.

Incantata, se hraneste cu fiecare pas al cunoasterii si a frumusetii ce o inconjoara: natura, animale, vietati de toate felurile, dar mai ales este incantata de oameni. Totusi, cu cat inainta pe drumul cunoasterii, cu atat intelegea ca oamenii nu prea stiu cum sa zambeasca sau ( se gadeste ea) poate nu mai au timp sa o faca. Se pare ca unii, mai mereu, alearga in stanga si in dreapta sau altii stau prea mult pe loc. Tot timpul se incranceneaza, iar copiii, fermecati de adultii din jur, incerca parca sa-i copie, uitand cate-odata care este frumusetea copilariei.

 Vazand toate acestea, Speranta, intristata si obosita, se opreste sa se odihneasca la trunchiul unui copac. Privea in jur si nu stia a intelege incrancenarea si tot „gri-ul” ce o inconjoara. Atunci, intristata de apasarea dezamagirii, cunoaste pentru prima data cum este zgarietura unei lacrimi si gustul ei.

Deodata, privind spre cer, vede cum Soarele isi retrage bratele, ca mai apoi sa se inveleasca cu patura norilor, care incep sa isi revarse ploaia catre pamant. Speranta, trista, infrigurata si in lacrimi isi pierde, putin cate putin, din ambitie si cauta sa se adaposteasca. In acea clipa, aude un ghicot si imediat simte o mangaiere noua. Ridica privirea si vede cum un copil cu ochii mari si luminosi (asemeni luminii soarelui) ii zambeste ii intinde mana oferindu-i o bomboana. Si, cu aceeasi stralucire si a glasului, ii spune: ” Nu fi trista, uite, iti ofer tie cea mai mare bucurie a mea! Ai sa vezi ca dulceata ei te va inveseli, asa cum ma inveseleste si pe mine mereu. Ea este fermecata , ptr ca de multe ori ii veseleste si pe parintii mei, ai sa vezi! ”

Speranta, emotionata de gestul copilului, isi sterge lacrimile si-i multumeste ptr bomboana fermecata. Copilul, ii zambeste si alearga apoi in bratele mamei sale, mandru de fapta facuta. In acel timp, Speranta, cu chipul inseninat, il striga si il intreaba:

Speranta: - „Cum te cheama ?”

Copilul se intoarce si, cu aceeasi veselie, ii raspunde: „Boni este numele meu. Dar al tau care este ?”

Speranta: - „Eu inca nu am un nume”

Copilul, da drumul mainii mamei sale, se apropie din nou si cu un ras frumos si curat ii spune: - „Cum sa nu ai un nume ?! Oricine are un nume ! Hmmmm, dar nu-i nimic, iti dau eu un nume. Numele tau va fi Lolli !”

Speranta se ridica, in timp ce deja savura bomboana primita, isi ia noul prieten in brate si-i spune: „Multumesc, prieten drag. Sunt cele mai de pret clipe traite. Iti promit ca nu te voi uita niciodata!”

Copilul, cu o implinire imensa, strange la randu-i Speranta in brate si  indreptandu-se din nou catre mama sa, care isi privea copilul cu mandrie, ii spune: „Mami, acum am si eu cel mai bun prieten, ca toti copiii. Stiam ca exista undeva si pentru mine. Se numeste Lolli”.

In timp ce Boni se indeparta, topaind de fericire( care la doi pasi se mai intorcea sa priveasca in urma), Speranta Lolli observa cum pe cer apare un arc de cerc, imbracat in multe si frumoase culori. Era curcubeul, care parca inrama imaginea prietenului sau, care iti tinea mama de mana. Era cel mai frumos tablou care putea exista: culoare, iubire si zambet.

In acea clipa, Speranta intelege care este menirea sa si care este secretul in a face oamenii mai fericiti. Si, cu toata increderea si iubirea, ajutat de Soare, aduna o mare parte dintre culorile curcubeului si dintre bomboanele lumii si le aduce intr-un singur loc, ca intr-o magie.

Aceasta magie va fi cea care va aduce unul dintre cele mai simple, sincere si frumoase cadouri: ZAMBETUL. Este un loc in care, odata fiindu-i trecut pragul, va hrani fiecare suflet cu povestea Sperantei. Aceasta loc este un Candy Shop.

Si poate va intrebati, acest Candy Shop nu are si un nume? Hmmmm, acest loc a primit si el un nume, asa cum a primit si Speranta cadoul acelui copil.

Pe acest loc, Speranta l-a numit LOLLIBONI.

De acum vor straluci multe zambete si vor mai fi multe de povestit. Asa ca, haideti sa scriem impreuna povestea, mai departe! 

VA URMA !   

NEWSLETTER

Inscriere la newsletter